Biblioteca publica Mihai Eminescu

FNCL

Festivalul Naţional al Cărţii şi al Lecturii

Program

Marți, 26.08.2014

10.00 Novateca. Echiparea Centrului de Formare BPR ”Mihai Eminescu”

28.08 – 04.09.2014

27.08.2014
9.00-9.30 Ziua Independentei Republicii Moldova.Depunere de flori.
11.00 “Două sărbători sub semnul cărţii”:
Deschiderea oficială Festivalului Național al Cărții și al Lecturii
Vizita Bibliobusului, BNC ”Ion Creangă la cititorii – copii rezineni

În ospeție ne vin:
 Iulian Filip, Ianoș Țurcanu, Vlad Crețu și Centrul de Carte și Cultură Românească cu o donațe de carte
 Vera Osoianu, duirector adjunct, BNRM, coordonatorul proiectului
 Eugenia Bejan, director adjunct, BNC „Ion Creangă”

29.08.2014 Serată literar-muzicală:
 Sărbătoarea Cărții la Penetenciarul nr. 17 din Rezina
 Sărbătoarea Cărții la Azilul de bătrîni ”Casa Bunicilor”

 Elaborarea ediției de sărbătoare a ziarului BPR ”Mihai Eminescu”
”ProBiblio”
 Elaborarea materialelor promoționale

Duminică, 31 August 2014

Locul desfăşurării: Bustul lui Mihai Eminescu din preajma BPR „Mihai Eminescu”

9.00 Vernisarea Expozitiei de publicaţii (BPR „Mihai Eminescu”)
Expoziţia Librăriei „ABC” (Şef Librărie – Cibotaru Tamara)
Reportaj muzical-tematic (BPR ”Mihai Eminescu” și Centrul Comunitar Rezina)
Distribuirea materialelor promoţionale, elaborate de BPR „Mihai Eminescu”

10.00 Deschiderea solemnă a Sărbătoarii Naţionale „Limba Noastră cea Română”.

Montaj literar – muzical ” De dragoste de Țară și de grai…”

Depunere de flori la monumentul lui Mihai Eminescu”

12.00 BPR ”Mihai Eminescu”. Închiderea oficială a Taberei de Vară de Lectură și Agrement – 2014

Luni, 1septembrie 2014

16.00 Gala Laureatilor Festivalului Internațional de Poezie ”Renata Verejanu”, Chișinău

Marti, 2 septembrie 2014

Exursie cu copiii – cititori la Casa-muzeu ”Dumitru Matcovschi”, Vadul- Rașcov, Șoldănești

Miercuri, 3 septembrie 2014

Inaugurarea Clubului Burticilor in colaborare cu Centrul Medicilor de Familie Rezina

Joi, 4 septembrie 2014

Ora poveștilor on-line: Grupa pregătitoare, gr. Nr. 6, Rezina

Vineri, 5 septembrie 2014

Totalurile Concursurilor naționale și raionale

Lectura – şansă pentru cunoaştere şi dezvoltare
sau „Orb este cel care nu citeşte”

„Cititul este pentru minte la fel ca şi exerciţiile fizice pentru corp” – gândul este argumentat de studii serioase şi aprobat de personalităţi, care au încercat, cu diverse ocazii, să demonstreze acest adevăr. Tot mai multe studii, realizate pe diverse meridiane, demonstrează influenţa benefică a lecturii asupra minţii. Se accentuiază în special importanţa lecturii textelor mari şi învăţarea textelor, în special a poeziilor, pe de rost.
Despre rolul lecturii în procesul cunoaşterii şi dezvoltăţii se vorbeşte la fel de mult şi convingător. Tot mai multe voci se pronunţă asupra importanţei lecturii de plăcere, care se face în timpul liber şi nu este impusă de necesităţile profesionale, cum este lectura motivaţională care predomină clasamentul. Mai rămâne ca aceste adevăruri să ajungă la mintea şi înţelegerea a cât mai mulţi potenţiali cititori. Nu este greu de pătruns esenţa îndemnului scriitorului Michel Tournier „Citiţi, citiţi, cititul vă face fericiţi şi inteligenţi”. Privitor la inteligenţă totul este foarte clar, cât priveşte fericirea aceasta poate fi gândită şi prin prisma faptului că lectura oferă şanse egale pentru cunoaştere şi dezvoltare, care este esenţa existenţei conştiente.
Conştientizând rolul şi importanţa lecturii, diverse proiecte şi iniţiative de nivel interaţional şi naţional îşi propun să promoveze mesajul privind importanţa cărţii şi a lecturii, a cunoaşterii, a bibliotecii, atât în rândurile cercurilor largi de cititori, cât şi în rândurile decidenţilor de toate nivelurile. De amintit în acest sens diverse politici şi strategii elaborate în ţările lumii, în special în ţări cu puternice tradiţii democratice cum este Franţa, SUA, Anglia, etc. Summitul Internaţional al Cărţii, organizat de Biblioteca Congresului şi discuţiile din cadrul lui despre semnificaţia cărţii în civilizaţia umană, viitorul cărţii, viitorul bibliotecilor vine să demonstreze că fenomenul lecturii, cultura cărţii, viitorul bibliotecii sunt probleme cu implcaţii globale şi respectiv solicită rezolvare la acelaşi nivel.
În mediul cultural internaţional este bine cunoscută strategia naţională de promovare a lecturii în Franţa şi responsabilităţile asumate în acest sens de Centrul Naţional al Cărţii, Biblioteca Naţională a Franţei, Biroul Internaţional al Editorilor Francezi, etc. În infrastructura instituţiilor preocupate de promovarea cărţii şi a lecturii un loc aparte revine bibliotecilor. De remarcat politicele eficiente şi coerente privind stimularea lecturii timpurii, promovate pretutindeni în Franţa. Bibliotecile franceze, au diverse programe de susţinere permanentă a interesului publicului pentru carte şi pentru lectură. Faptul că 90% dintre francezi au abilităţi bine conturate de lectură este oglinda responsabilităţilor asumate de aceste instituţii.
O politică eficientă de promovare a cărţii şi lecturii există şi în SUA. Printre pilonii acestei activităţi un loc aparte ocupă Centrul Cărţii de pe lângă Biblioteca Congresului, şi centrele cărţii organizate după model similar în toate celelalte 50 de state din componenţa SUA. O manifestare de top în şirul numeroaselor activităţi de promovare a cărţii şi lecturii este Festivalul Naţional al Cărţii organizat déjà al 14-lea an de Biblioteca Congresului, care îşi desfăşoară activităţile sub preşedenţia şefului de la Casa Albă şi a soţiei acestuia. Implicarea persoanelor din piramida puterii în lucrările Festivalului Naţional al Cărţii vrea să demonstreze marea importanţă a fenomenului lecturii în existenţa şi dezvoltarea unei naţiuni. Pe parcursul a celor 14 ediţii, începând cu anul 2001, Festivalului Naţional al Cărţii s-a transformat în sărbătoarea preferată a americanilor. Ediţia anului 2011 a sărbătorii a adunat, de exemplu, peste 200 000 de vizitatori, mult mai mult decât oricare evenimen cultural sau sportiv, organizat în capital americanilor, şi mai mult de 100 autori ai cărţilor cu cele mai bune vânzări. Anul acesta sărbătoarea va avea loc la 30 august, având ca preşedinţi de onoare pe Barack Obama şi Michelle Obama.
Un exemplu de grijă privind promovarea cărţii şi a lecturii este The Reading Agency /Agenţia Lecturii fondată în Regatul Unit şi lansată în anul 2002 la Biblioteca Britanică, susţinută financiar, la etapa de început, de Consiliul Britanic al Artelor şi Asocoaţia Bibliotecarilor, având misiunea de a oferi tuturor şansa de a deveni cititor. Fondatorii Agenţiei Lecturii au pornit de la ideea că totul se scimbă atunci când persoanele citesc. În Regatul Unit 35% din totalul populaţiei nu citeşte sistematic în pofida faptului că lectura este un indicator recunoscut la nivel global în şirul numeroşilor factori sociali importanţi, care pot influenţa benefic diverse fenomene de la sărăcie la sănătatea mentală. În Regatul Unit 35% din totalul populaţiei nu citeşte sistematic în pofida conştientizării faptului că lectura este un indicator recunoscut la nivel global în şirul numeroşilor factori sociali importanţi, care pot influenţa benefic diverse fenomene, de la sărăcie la sănătatea mentală.
Sub egida Agenţiei Lecturii sunt derulate numeroase proiecte cu mare priză la public printre care un loc aparte revine Nopţii Mondiale a Cărţii, organizată în scopul promovării lecturii printre persoanele care din varii motive nu citesc de plăcere sau nu dispun de cărţi sau biblioteci proprii.
Noaptea Mondială a Cărţii încurajează lectura în rândurile persoanelor care şi-au pierdut din abilităţile de lectură sau încă nu le-au dobândit. Toate activităţile sunt axate pe îndemnul „ia o carte şi citeşte!” şi dorinţa de a ajuta oamenii să descopere puterea lecturii şi oportunităţile spre care lectura poate deschide numeroase uşi.
La ediţia 2014 a Nopţii Mondiale a Cărţii, participanţii şi voluntarii au fost încurajaţi să doneze măcar o singură carte persoanelor care nu citesc. Poate fi donată orice carte: cartea preferată, o carte din biblioteca personală, o carte cumpărată special cu ocazia acestui eveniment, o carte nouă sau una second-hand, etc.
În anul 2012, The Reading Agency a iniţiat seria conferinţelor anuale ca platformă unde scriitori, gânditori alte personalităţi, nume cu mare rezonanţă în societate vin să promoveze idei originale şi incitante despre rolul şi importanţa lecturii şi a bibliotecilor. De la acestă tribună la 14 octombrie 2013, in palatul Barbican din Londra, cunoscutul scriitor britanic Neil Gaiman a încercat să demonstreze lumii „De ce viitorul nostru depinde de biblioteci, lectură şi fantezie”/”Why our future depends on libraries, reading and dazdreaming” http://www.theguardian.com/books/2013/oct/15/neil-gaiman-future-libraries-reading-daydreaming. Nail Gaiman este convins că şansa generaţiei de mâine sunt bibliotecile şi lectura. Scriitorul argumentează necesitatea existenţei bibliotecii într-um mod foarte original. Povesteşte că i s-a întâmplat să asiste la o discuţie despre viitorul industriei private de construcţie a închisorilor în SUA. Întrebarea discutată era de câte închisori va fi nevoie peste 15 ani. Algoritmul a fost găsit foarte simplu, pornind de la întrebarea câţi copii în vârstă de 10-11 ani nu pot citi acum. Şi mai ales nu pot citi de plăcere. Potrivit lui Nail Gaiman, alfabetizarea este mai importantă acum ca niciodată. Oamenii trebuie să ştie să scrie şi să citească, să înţeleagă ceia ce citesc, să înţeleagă nuanţe şi să se facă înţeleşi. Este foarte important ca membrii comunităţii să cunoască care este raţiunea bibliotecii şi a bibliotecarului ca să le poată apăra pentru binele lor şi pentru binele copiilor lor.
În ultimii ani englezii au avut motive serioase de a se ridica în apărarea bibliotecilor, atunci când decidenţii de nivel local au pus problema închiderii mai multor biblioteci şi reducerea masivă a personalului. De remarcat, că în apărarea bibliotecilor s-au ridicat atât cititorii, cât şi non-cititorii care consider că biblioteca trebuie să fie acolo unde îi este locul. Chiar dacă nu-i utilizează serviciile acum s-o găsească deschisă atunci când vor avea nevoie de serviciile ei. Gaiman egalează libertatea cu libertatea de a citi. “Bibliotecile înseamnă libertate. Libertatea de a citi, libertatea ideilor, libertatea comunicării. Bibliotecile înseamnă educaţie (care nu se termină odată cu terminarea şcolii sau a universităţii).Bibliotecile înseamnă destindere, spaţii sigure şi acces la informaţie”.
“Am teamă că în secolul XXI oamenii nu înţeleg ce reprezintă bibliotecile şi care este menirea lor. Dacă percepi o bibliotecă doar ca pe un raft cu cărţi poate să pară depăşită într-o lume în care multe cărţi, dar nu toate, există şi în format digital. Dar aceasta este o greşeală fundamentală”.
“Bibliotecile sunt într-adevăr porţi spre viitor. Aşa că este regretabil că pretutindeni în lume se găsesc autorităţi locale care percep închiderea bibliotecilor ca o posibilitate de a salva mai uşor nişte finanţe, fără a realiza că fură de la viitor pentru a plati pentru azi. Ei închid porţi care ar trebui să fie deschise”.
“Noi avem obligaţia de a sprijini bibliotecile. De a utiliza bibliotecile, de a încuraja pe alţii să utilizeze bibliotecile. Dacă nu preţuiţi bibliotecile, atunci nu preţuiţi informaţia, nici cultura, nici înţelepciunea. Ştergând urmele trecutului prejudeciaţi viitorul”.
Gaiman este convins că “Cea mai simplă cale de a creşte copii educaţi este de a-i învăţa să citească şi a-i convinge că lectura este o activitate plăcută. Găsiţi cărţile care să le placă, oferiţi-le acces la aceste cărţi şi lasaţii să le citească”.
Scriitorul explică cât de important este dezvoltarea imaginaţiei, de ce folosirea imaginaţiei şi îndemnul altora de a o folosi pe a lor este o obligaţie a tuturor cetăţenilor.
Ca să revenim la afirmaţia lui Michel Tournier „…cititul vă face fericiţi şi inteligenţi”. Interesantă concepţia lui Gaiman de copil fericit. “Eu am fost fericit. Am crescut într-o bibliotecă locală excelentă. În vacanţa de vară, în drum spre serviciu părinţii mei mă lăsau în bibliotecă, iar bibliotecarii nu se supărau pe băieţelul care în fiecare dimineaţă le păşea pragul şi scotocea printre fişele de catalog în căutarea cărţilor cu stafii, vrăjitoare, vampiri, detectivi şi minuni. Şi când am terminat de citit cărţile pentru copii m-am apucat de cărţile pentru maturi.
Erau bibliotecari buni. Iubeau cărţile şi le plăcea ca acestea să fie citite. Ei mă tratau doar ca pe un alt cititor- nici mai mult nici mai puţin- ceia ce însemna că mă tratau cu respect”.
Gândurile expuse în déjà renumita prelegere au fost înalt appreciate nu numai în Regatul Unit, dar în mai multe ţări, prelegerea fiind tradusă în mai multe limbi şi frecvent citată în literatura de specialitate. În ultimii ani, Regatul Unit se confruntă cu probleme serioase de percepţie a rolului bibliotecii publice de către decidenţi din rândurile administraţiilor publice locale şi această voce trebuia să se facă auzită.
Studiile privind lectura moldovenilor nu lasă motive de prea mare mândrie. Rezultatele studiilor conţin o formulare deloc imbucurătoare “Moldovenii nu citesc” sau “moldovenii citesc din ce în ce mai puţin”. Conform studiului „Utilizarea Timpului în Republica Moldova,( iunie 2011-mai 2012) realizată de Biroul National de Statistica în cadrul proiectului comun ONU „Consolidarea Sistemului Statistic Naţional”, cu sprijinul financiar al PNUD, UN Women și Guvernului Suediei “Moldovenii citesc mai puțin decât cetățenii statelor din UE”
Potrivit studiului, moldovenii citesc în medie câte 17 minute pe zi, sau mai puțin cu şapte minute decât cetățenii statelor din UE. Patru minute pe zi moldovenii dedică citirii cărţilor tipărite, la fel ca spaniolii, slovenii sau italienii.
Cea mai populară formă de lectură la moldoveni este lectura online. Pentru aceasta se alocă aproximativ 10 minute pe zi. În comparaţie cu femeile, bărbaţii consumă cu 10% mai mult timp pentru informarea online şi cu 8% mai puţin timp pentru citirea cărţilor în format de hârtie.
Persoanele de la orașe dedică activităților de lecturare de două ori mai mult timp decât cele de la sate (23 şi, respectiv, 12 min/zi). Moldovenii cu vârsta până la 34 de ani citesc preponderent online, iar cei cu vârsta peste 35 de ani citesc cărţi tradiţionale şi publicaţii periodice. http://unimedia.info/stiri/studiu-moldovenii-citesc-mai-putin-decat-cetatenii-din-ue-78331.html#.U6llUdWTkII.facebook
Conform sondajului “Barometrul Opiniei Publice – Noiembrie 2010″, realizat de IMAS-INC Chişinău care a inclus și întrebări despre: ”Cât de des citesc moldovenii” 50,0 % au declarat că n-au citit nicio carte în ultimele 3 luni, iar 12 % declară că citesc o dată pe lună sau mai rar. Numărul celor care citesc cărți în fiecare zi e doar 1, 6 % din respondenți.
În schimb moldovenii privesc foarte mult TV, 83,6 % declarând că fac asta zilnic.
Interesante sunt datele din raportul “Lectura cărților și sănătatea intelectuală a moldovenilor “ realizat în baza unui sondaj efectuat de Compania Magenta Consulting, pe un eșantion de 1400 de respondenți, în 24 de localități urbane(marja de eroare +/-2,6%), cu scopul de a afla cât de des citesc moldovenii. “Mai întâi de toate a fost determinat faptul că circa 60% dintre respondenți citesc cărți. Studiul a relevat că lectura este o activitate obișnuită atât pentru respondenții cu studii post-universitare (masterat, doctorat), cât și pentru persoanele cu studii medii incomplete. Ambele categorii au acumulat cea mai mare pondere printre cei care citesc mai mult de 8 cărți pe an (17% și, respectiv, 18%). Majoritatea celor care nu citesc deloc au declarat venituri de peste 9000 de MDL (74%). Aceasta s-ar putea datora faptului că, persoanele care își asigură familiile cu venituri mai mari, la sfârșit de zi sunt prea obosite pentru a mai citi. Dacă e să analizăm numărul de cărți citite din perspectiva situației familiale, obținem un peisaj destul de interesant: odată cu schimbarea statutului marital, scade și ponderea persoanelor care citesc. Astfel, citesc 66% dintre celibatari, 60% dintre persoanele care locuiesc în concubinaj, 54% dintre persoanele căsătorite, 52% dintre respondenții divorțați și doar 50% dintre persoanele văduve”.http://consulting.md/rom/articole/lectura-cartilor-si-sanatatea-intelectuala-a-moldovenilor
Este clar că lectura are nevoie de suport. Pentru o schimbare a situaţiei sunt necesare eforturi conjugate a tuturor instituţiilor care au infrastructura necesară pentru susţinerea şi stimularea lecturii. Altoirea dragostei pentru lectură şi dezvoltarea abilităţilor de lectură este o activitate care merită toate eforturile.
Festivalul Naţional al Cărţii şi Lecturii se înscrie printre proiectele axate pe realizarea acestor sarcini şi oferă tuturor bibliotecilor o platformă ideală pentru sensibilizarea societăţii şi a fiecărei comunităţi în parte, privind importanţa acestei activităţi.
FNCL este în consens cu manifestările de acest fel organizate în lume şi vine să celebreze puterea şi valoarea cărţii, dar şi să scoată în prim plan problemele acumulate în domeniul bibliotecar, dar şi în domenii adiacente precum editarea şi distribuirea cărţilor.
Scopul principal al Festivalului Naţional al Cărţii şi Lecturii este promovarea cărţii şi lecturii în mediul tuturor categoriilor de cetăţeni, iar lectura este calea cea mai sigură spre cunoaştere, care la rândul ei oferă şansa unei vieţi mai bune tuturor celora care îi înţeleg avantajele.
Bibliotecile publice din toate timpurile au avut ca sarcină principală promovarea cărţii de aici şi responsabilităţile deosebite şi implicarea în toate activităţile care au tangenţe cu folosirea în comun a resurselor şi respectiv asigurarea protecţiei sociale în domeniu.

Renumitul romancier, poet, eseist, filozof, bibliotecar argentinian Jorge Luis Borges, unul dintre cei mai importanti scriitori ai secolului XX-lea scria, referindu-se la carte, ca este arma cea mai inofensiva, dar cu bataia cea mai lunga dintre toate cele inventate de mintea omeneasca. Greutatea acestei afirmatii creste si prin faptul, ca marele scriitor a cunoscut cartea nu numai in calitate de creator, dar prin functia de director al Bibliotecii Nationale a Argentinei si ca slujitor al ei.
Tot despre armă vorbeşte şi Lyndon Jonhson, unul din preşedinţii SUA ,,cartea este cea mai bună armă împotriva intoleranței și ignoranței,,.

Cartea este unica armă pe care ne-o putem permite, dar poate fi de mare ajutor, poate salva de sărăcie, de singurătate, de ignoranţă, poate ajuta să cunoşti lumea, să cunoşti prosperitatea, să înveţi, să fii puternic, de aici şi importanţa şi grija care o merită.

Referinţe:
Moldovenii citesc mai puţin decât cetăţenii din UE//http://unimedia.info/stiri/studiu-moldovenii-citesc-mai-putin-decat-cetatenii-din-ue-78331.html#.U6llUdWTkII.facebook
Lectura la moldoveni//http://unimedia.info/stiri/lectura-la-moldoveni-doar-o-persoana-din-10-prefera-sa-citeasca-in-timpul-liber-64052.html
GAIMAN, N. ”Why our future depends on libraries, reading and dazdreaming”http://www.theguardian.com/books/2013/oct/15/neil-gaiman-future-libraries-reading-daydreaming.
“Lectura cărților și sănătatea intelectuală a moldovenilor” http://consulting.md/rom/articole/lectura-cartilor-si-sanatatea-intelectuala-a-moldovenilor

 

Proiectul “În luna august – nici o zi fără gândul la carte”http://clubbib2.wordpress.com/2013/07/31/in-luna-august-nici-o-zi-fara-gandul-la-carte

“… Cărţile copilăriei lasă în noi, odată cu subiectul lor, imaginea locurilor şi a zilelor în care le-am citit.”

PROUST

“… O carte e contactul sufletesc cu un om, contact pe care-l poţi primi şi respinge şi la care te poţi întoarce. Este un sprijin, o mângâiere, un îndemn. Este cât una căreia îi datorezi cât şi celui mai bun învăţător. Ba chiar care-ţi este cât ţi-au fost părinţii şi cei mai buni”.

IORGA

Bunii cititori sunt lebede mai tenebroase şi mai rare decât sunt bunii autori”
BORGES

Orice carte care ajută un copil să-și formeze obiceiul de a citi, să facă din citit o nevoie adâncă și continuă pentru toată viața sa, este bună

MAYA ANGELOU

„Cărţile fac parte din istoria noastră, din identitatea noastră şi este de datoria noastră să le facem accesibile tuturor” acesta a fost mesajul  preşedintelui Franţei, François Hollande adresat scriitorilor  și editorilor  la o recepție, organizată la palatal Elysee înainte de inaugurarea  Salonului de Carte de la Paris, care a avut loc la 22 martie 2013.  “… cartea  nu este o marfă ca toate celelalte, cărţile ne învaţă cum să trăim, ne structurează personalitatea. Trebuie să facem tot posibilul pentru ca să le redăm copiilor gustul pentru lectură, a mai subliniat şi l-a citat pe scriitorul Michel Tournier cu următoarea frază: „Citiţi, citiţi, cititul vă face fericiţi şi inteligenţi”. (Informațiile au fost preluate de pe RFI)

http://bibmsadoveanu.wordpress.com/2013/08/19/cugetari-despre-carte/#respond

Selecţie de Dora Caitaz, şef serviciu bibliografic BPR “M.Sadoveanu”

„Deschide cartea, ca să înveţi ce au gîndit alţii, închide cartea, ca să gîndeşti tu singur”
T. Heyde

„Lectura înaripează sufletul”
F. Volter

„Oamenii , cînd încetează să citească, încetează să se gîndească”
D.Dedro

„Lectura e cea mai bună şi cea mai eficientă învăţătură”
A.S.Puşkin

„Cărţile sunt adevăraţii prieteni ai copilăriei noastre şi mîngîerea vieţii întregi”
G.Călinecsu

„Din cărţi eu sorb cu atîta sete
Acel tezaur strămoşesc”
C.Dragomir

„Cartea este o comoară
Joc de flăcări, piatră rară”
M.Garaz

„Cartea este o zidire
A speranţei omeneşti”
A.Ciocanu

„Cartea este o comoară mai scumpă decît toate comorile pămînteşti, căci comoara aceasta înfrumuseţează sufletul omului”

Psaltirea slavonă

„ Nu e alta mai frumoasă şi de mai folos în viaţa omului zăbavă decît cetitul cărţilor”
Miron Costin 

„Citeşte! Citind mereu vei întocmi înţelesul şi filozofia vieţii”
Mihai Eminescu

„Cartea bună e un mare prieten care-ţi vorbeşte, de aşa de sus, cît vrei tu…”
Nicolae Iorga

„Cartea bună se încorporează în tine”
Nicolae Iorga

„…Dar unde carte nu e nimic nu e…”
G. Călinescu

„Cartea reprezintă un complex de energii materiale şi spirituale”
N.Iorga

„ Cartea devine amic suprem în viaţa omului. Puterea cuvîntului se îngheagă total în carte”
M.Costin

„… O carte nu poate fi citită, poate fi doar recitită”
G.Vieru

„ Înainte de orice, scopul unei cărţi este să te facă să gîndeşti”
Honore de Balzac

„Cînd o naţiune se deşteaptă, cărţile îi sunt memoria”
Ted Hughes

„ Cartea este motor şi judecător al istoriei, e un centru de nenumărate relaţii”
Borges

„Cartea e Dumnezeu Cuvîntător, iar orice întoarcere la Ea este o întoarcere le Dumnezeu”
Radu Preda

„O carte trebuie să fie securea care sparge banchiza ce o purtăm în noi”
Franz Kafka

„Citind o carte cunoaştem trecutul şi prezentul, ca apoi să ne dăm seama de ce trebuie să dorim un viitor”
Panait Istrati

„Lectura ar putea fi un mijloc de alimentare spirituală continuă, nu numai un instrument de informaţie sau de contemplaţie”
Mircea Eliade

„Cărţile care te ajută cel mai mult sunt acelea care te fac să gîndeşti cel mai mult”
Proverb englez

„Cartea este un prieten, care nu înşeală nici odată”
Proverb francez

„Cărţile sunt punţi ale prieteniei şi ale înţelegerii între popoarele lumii”
Ion Dodu Balan

1. Ce înseamnă cartea și lectura pentru Arcadie Suceveanu?

„Cărţile fac parte din istoria noastră, din identitatea noastră şi este de datoria noastră să le facem accesibile tuturor”

FRANCOIS HOLLANDE, preşedintele Franţei

„Citiţi, citiţi, cititul vă face fericiţi şi inteligenţi”.

MICHEL TOURNIER

Cartea este testamentul unei generații către alta, ea este sfatul unui bătrân care moare către adolescentul care intră în viață, este ordinul transmis de sentinelă schimbului său. Toată viața umanității este în carte. Triburile, oamenii, statele au dispărut – cartea a rămas. Cartea a crescut cu umanitatea, toate doctrinele care au mișcat sufletele, toate pasiunile care au zguduit inimile, s-au cristalizat în carte: marea confesiune a vieții impetuoasă a umanității este scrisă în carte, grandioasa autobiografie care se cheamă istoria uniersală…”.

HERȚEN

“De multe ori aflăm din cărți ceea ce oamenii n-ar putea ori n-ar îndrăzni să ne spună”.

ROMANO

“Cartea este viața vremurilor noastre. De ea toți au nevoie – cei tineri și cei bătrâni”.

BELINSKI

“Toată viața omenirii succesiv s-a statornicit în carte; triburile, țările dispăreau – însă cartea a rămas”

HERȚEN

Nici o carte nu este  atât de rea încât să nu folosească la nimic

PLINIUS JUNIOR

“Înainte de orice, scopul unei cărți este să te facă să gândești”

BALZAC

 “Cărțile sunt prieteni reci, dar siguri.”

HUGO

“Mă tem de omul unei singure cărți” (“Timeo hominem unius libru” sau “Timeo virum unios libri”)

TOMA D’AQUINO

 “…Iată profesorii care ne instruiesc fără nuia – fără cuvinte aspre sau mânie, fără a pretinde cadouri sau bani. Dacă te apropii de ele, nu dorm, dacă întrebi ceva, îți răspund. Dacă nu le înțelegi, nu-ți sunt nerecunoscătoare și nici nu se răzbună”.

DE BURY

 

“Ziceți că eu n-am prieteni? Am prieteni și societatea lor mi-e foarte plăcută. Prieteni din toate țările și toate timpurile. Ei întotdeauna sunt lângă mine. Când îi chem, vin, când îi întreb îmi răspund. Unii din ei îmi povestesc despre cele ce s-au întâmplat în timpurile trecute; alții îmi spun ce se întâmplă în timpurile de față. Unii mă învață să trăiesc bine; alții să mor bine. Ceilalți prin veselia lor îmi risipesc grijile și necazurile, unii îmi oțelesc inima în suferință; alții mă învață să disprețuiesc poftele inimii. Unii mă poartă de mână pe drumul cunoștințelor; alții mă îndreaptă pe cărarea virtuților. Vreo răsplată pentru atâtea binefaceri nu cer; nu cer nimic decât adăpostul unei încăperi modeste unde să fie scutiți de pulbere. Când ies din casă îi iau cu mine pe cărările unde merg. Le place mai mult decât zgomotele orașelor, liniștea câmpurilor și umbra arborilor. Și știți voi cine-mi sunt acești buni și nedespărțiți și atât de puțin pretențioși prieteni? Prietenii mei, cărțile!”

PETRARCA

Cartea va fi mântuirea speciei umane

Voltaire

Cu carţile se întâmplă ca şi cu focul de pe vetrele noastre: ei acest foc de la vecini., îl aprinzi la tine , îl dai altora şi astfel e al tuturor

Voltaire

 

“Cetitul cărţilor” şi călătoriile – au fost şi rămân a fi pasiunile mele cele mai mari. …Ceea ce ţine de cărţi – eu fiind născută într-o familie de profesori din mama profesoare de limba română şi tatăl, profesor de istorie, – literatura a devenit o parte indispensabilă a existenţei noastre, deşi, nu aş putea zice, că am o carte preferată, pentru că la diferite etape ale vieţii, am avut diferite cărţi şi autori, care mi-au schimbat într-un anumit mod, gândirea sau metoda de abordare a vieţii, ale lucrurilor… Pot afirma cu certitudine, că anume literatura m-a determinat să fiu, precum sunt – ea m-a format, m-a crescut… Nopţile citeam la lumina lumânării ca să nu vadă părinţii că nu dorm.  Ardeam bucatele pe plită, pentru că rămâneam captivată de carte şi uitam de plită, de tot… – Doamne, câte au fost! – Frumoase zile, şi toate, pentru că în viaţă totul trebuie să faci cu pasiune. Gutiera Prodan

“Priviți mereu în cărți și adăugați în fiecare zi câte o buche, căci trei sunt aceia care nu se simt singuri printre străini: învățatul, eroul curajos și cel cu limba dulce, încărcată de înțelepciune”

IBN ABD RABBIH

“Nu importă cât de multe căți ai, ci cât de bune”

SENECA

“O casă fără cărți îmi pare un corp din care a plecat sufletul. Nu-i nevoie să fii un învățat mare ca să iubești cărțile”

CICERO

“Sunt ca niște drumeți ce au stăbătut înaintea noastră căile suferințelor și ne întind mâna, chemându-ne lângă dânșii atunci când ne simțim în restriște.”

BERNARDIN DE SAINT PIERRE, Jaques-Henri

 (1737-1814), scriitor și botanist francez

“O bibliotecă este un ținut vrăjit, un palat cu desfătări, un adăpost în care te poți adăposti împotriva furtunilor”. “Oricine va avea cheia de aur care deschide ușa tăcută a bibliotecilor va găsi în ele încurajare și mângâiere, odihnă și fericire”

LUBBOCK, John

(1834-1913), antropolog englez

Cartea şi lectura în viaţa Dumneavoastră

În toiul pregătirii Festivalului Naţional al Cărţii şi Lecturii, am adresat  întrebările de mai jos mai multor persoane. Le adresăm şi dumneavoastă, dragi cititori ai Blogului de biblioteconomie şi ştiinţa informării şi prieteni Facebook-işti şi vă rugăm să deschideţi sufletul, gândindu-vă că poate…  ajutaţi cuiva să deschidă ochii. Cele mai reprezentative răspunsuri vor fi postate pe blog şi semnalate pe FB, iar armata de bibliotecari antrenaţi în organizarea Festivalului le va putea folosi la organizarea manifestărilor preconizate.

Ce înseamnă cartea şi lectura pentru ….?

Care sunt cărţile care au un loc aparte în sufletul şi inima dvs?

IULIAN FILIP. Cartea este fereastra prin care privești lumea, –  imensa, diferita lume, –  de care nu te mai saturi. Lumea e diferită, diferită e surprinsă într-o carte  ori alta – diferit se vede din  diferite ferestre. Dar diferența, schimbarea vederii lumii, se naunțează și din partea astlaltă, a cititorului/privitorului prin aceste magice optici – cărțile/ferestrele, fiindcă și el se schimbă … Citești o carte bună, care te captivează și te copleșește concomitent, și într-o anume stare de spirit fereastra-și trage ecran de argint, oferindu-ți oglindă: vederea/lectura lumii îți facilitează vederea de sine în această deschidere/vedere/înțelegere a câte te înconjoară.

Cartea a ajuns să însemne elementul nuclear în lumea mea: orice zi începe și se încheie într-o carte ori alta; oriunde ajung, am o carte ori câteva deschise ori însemnate la anumite pagini; cărțile de recetire așteaptă răbdătoare revederea; cărțile mele scrise își știu locul, cele nescrise consultă calendarele și ceasornicele; adresele cu lume incontestabil a cărții încerc să le onorez de câte ori îmi dau semne că mă așteaptă să mai vorbim tot despre cărți. Aici, în lectură, mi s-au deschis  ochii (să văd!). Tot în cărți am găsit, dar mai caut împăcări pentru enigmatica clipă a închiderii definitive a ochilor. Unde – după aceea! – se depozitează ceea ce ai văzut/citit? Că nu se poate chiar fără urmă…

 

Care sunt cărţile care au un loc aparte în sufletul şi inima dvs?

IULIAN FILIP. Har Domnului că la Casa Greierului am evitat un război între pensule,  creioane, pixuri, pian, cărți, caiete de arhivă, echipamentul de pescuit,  care nu-s geloase unele pe altele că am relații de creație aci cu una, aci cu alta, aci cu cealaltă… Mi-s dragi poezia, inclusiv cea mai veche poezie (folclorul), grafica, pictura, muzica, istoria artelor, istoria afirmării cuvântului, mersul pe jos, cetirea naturii, apelor… La Biblie revin periodic (să precizez niște înțelesuri);  la Eminescu apelez la tot pasul; la Socrate fac trimitere permanent; la Creangă am constatat acum câțiva ani că prind să-i deslușesc întreg teatrul; de Prinț și cerșetor, Mark Twain,  recunosc că mi-s legate începuturile lecturilor mele de căpătâi în copilărie; Confesiunile lui Jean Jaques Rousseau nu le-am escaladat din prima, dar a doua oară mobil mi-a devenit o partidă de șah a lui Rousseau cu prințul Conti (am găsit paginile cu celebrul club de șah din epocă) – acum simt că o să le recitesc, ghiontit de Mihail Sadoveanu cu Istoria șahului(prozatorul nostru l-a descoperit pe celebrul șahist francez din acea epocă Philidor, pseudonumele compozitorului francez…); de Ghepardul lui Giuseppe Tomasi Di Lampedusa mi-i a reveni/vorbi, dar pândesc stări anume; de  Pielea  lui Curzio Malaparte mi-i răcoare, dar aștept să-mi fie tare a reciti; colecțiile despre pictori, sculptori, curente, școli, epoci mi-au fost tot timpul la îndemână, dar ultimii ani mi i-au dominat monografii lui Brâncuși, Picasso, Monet, Grigorescu;  volumele de poezii mi-s din toate timpurile, autori îndrăgiți,  autori celebri, autori catalogați, vorbiți, fixați bine în enciclopedii, autori de acasă, între care cei foarte umăr la umăr, dar și cei mai gălăgioși (toate-și cer intrare-n lume…)… Loc aparte pe aproape îl au cărțile coechiperilor de proiecte frumoase multianuale, scriitori care înțeleg să se implice și în alte limbaje de promovarea cărții. Aici felul de a înțelege ce e de făcut al lui Mihai Cimpoi, Aurelian Silvestru, Vasile Romanciuc, Nicolae Dabija, Ianoș Țurcanu s-a interferat cu proiectele lansate de alte echipe de slujitori ai cărții, bibliotecarii, editorii, profesorii… Am mai spus-o: sunt fericit că viața mea s-a întâmplat între cărți și cărturari.

Cum sa citesti mai mult si cum sa-ti disciplinezi lectura?

http://www.roportal.ro/articole/cum-sa-citesti-mai-mult-si-cum-sa-ti-disciplinezi-lectura-1861.htm

A citi inseamna a studia si a intelege sensul cuvintelor si propozitiilor. A citi literatura inseamna a invata despre viata, despre universul in care traim, si despre noi insine. Prin lectura, descoperim visele scriitorilor, care de multe ori vorbesc despre lucruri care ni se pot intampla chiar noua. Doar ca ei au un mod mai placut de a le pune in propozitii si cuvinte.
Milioane de oameni au dificultati la citit. Unora nu le place, dar sunt obligati de scoala sau de cursuri,altora le place, dar nu stiu cum sa-si organizeze timpul pentru lectura si mai ales, cum sa isi faca pofta sa citeasca. Mai jos sunt cateva trucuri de automotivare, care va vor face sa puneti mana pe cat mai multe carti.

1. Cititi carti in fiecare zi si lasati oamenii sa va vada facand asta. Ati putea fi un model de urmat (pentru copilul dvs., nepoata sau nepot, prieteni sau chiar alte persoane din anturajul dvs.).

2. Implicati-va in proiecte literare. Multe biblioteci sau librarii ofera programe care incurajeaza lectura.

3. Vorbiti despre lectura. Intrebati-le pe persoanele din jurul dvs despre cartile pe care le citesc. Cautati pe internet bloguri sau site-uri despre literatura, recenzii sau pareri subiective despre carti. Comentati si interactionati cu alti cititori. Cu siguranta va va deschide apetitul pentru lectura.

4. Infiintati un club de carte. Daca nu indrazniti sa vorbiti cu necunoscuti despre carti, incercati sa va adunati cativa prieteni cu care sa discutati despre cartile pe care le-ati citit. Povestiti-le cum vi s-a parut o carte si cereti-le parerea.

5. Ajutati-va fratele, sora, copilul, nepotul sau un alt elev la lectiile despre carti. Incercand sa ii explicati lui, veti intelege si dvs mai bine.

Acum ca v-a venit pofta de lectura, uneori e dificil sa va tineti de o lista de carti pe care vreti sa le cititi. Fie va impiedica alte proiecte, ocupatii sau obligatii, fie va simtiti descurajat de dimensiunea cartii care ati ales-o. Din aceste motive, amanati cititul pana cand uitati mare parte din subiect sau chiarpersonajele si ca sa pricepeti despre ce e vorba, ar trebui sa o luati de la inceut. Solutia salvatoare e incropirea unui program de lectura !

1. Faceti-va o lista cu carti pe care doriti sa le cititi.

2. Stabiliti momentul cand va veti apuca de prima carte.

3. Stabiliti ordinea in care doriti sa cititi cartile de pe lista.

4. Decideti cate pagini veti citi in fiecare zi.

5. Daca v-ati decis ca veti citi 10 pagini pe zi, faceti tot posibilul sa va tineti de aceasta hotarare.

6. O idee foarte buna ar fi sa notati pe calendar cand incepeti sa cititi si cam cate zile va ia sa terminati cartea. Puteti urmari progresul, taind de pe calendar cate o zi.

7. Puteti pune semne in carte acolo unde ar trebui sa va opriti.

8. Odata ce ati terminat o carte, procedati la fel cu urmatoarea de pe lista.

sursa imagine: www.guardian.co.uk

“Lectură fără cultură sau cultură fără lectură? Imposibil.” (Nicolae Busuioc ”Între sensibilitate și rigoare: Introducere în arta și știința lecturii”)

“Prin mijlocirea lor (cărţilor) strângem în jurul nostru, lucrurile, locurile, oamenii și vremurile”

BERNARDIN DE SAINT PIERRE, Jaques-Henri

 (1737-1814), scriitor și botanist francez

“Cei mai credincioși amici ai sufletului, care ne sprijină în singurătate, ne ajută să uităm asprimea oamenilor și a lucrurilor, ne potolesc patimile și grijile și adorm în noi plictiseala.”

Jeremy Collier (1650-1726), critic de teatru englez

“Cartea este și dânsa armă puternică. La lumina și învățătură cărții se deșteaptă conștiința națională. Iar deșteptarea conștiinței  naționale este singura cetate care nu o răpune dușmanul”

V.A. Urechia

istoric, scriitor, om politic român, membru fondator al Academiei Române

 “Cartea este arma cea mai inofensiva, dar cu bataia cea mai lunga dintre toate cele inventate de mintea omeneasca”.

Jorge Luis Borges,

renumit romancier, poet, eseist, filozof, bibliotecar argentinian (fost director al Bibliotecii Nationale a Argentinei), unul dintre cei mai importanti scriitori ai secolului XX

 IULIAN FILIP

CE ȘI CUM VISĂM SĂ ÎNVĂȚĂM SĂ FIM  ȘI SĂ TRĂIM

            Cu câteva ore (ori chiar zile?) înainte de moarte în jurul corpului celui pe ducă apare o aură verde-albăstrtuie – raza morții.  E constatarea de ultimă oră a cercetătorilor italieni (mi se pare)… Sufletul omului are doi poli, două repere – creierul și inima. Conturul hărții sufletului e mai distinct pe această parte superioară a fragilului corp omenesc.

Între examenele de  bac și cele de admitere în universități tensiunile cresc excesiv, tocmai bune pentru sensibilizări și înțelegeri mai domoale, cu care să venim/revenim la carte  și la școală  în anul nou școlar. Poate nu chiar din prima zi de școală a copilului familia trebuie să vadă bac-ul și ce urmează după aceste examene (care nu-s nici primele, nici cele mai importante). Poate nu chiar din prima zi de școală a copilului ce studiază în altă limbă decât cea de stat familia trebuie să-și pună problema integrării lui în societatea foarte concretă. Toate acestea e imperios necesar să fie înțelese până a porni spre școală, unde ceea ce au de făcut învățătorii în relație cu elevii, să nu fie afectate.

Sufletul/spiritualitatea societății are câteva repere axiale, care garantează (ar trebui!) devenirea omului, iar aceasta se realizează doar prin educație, iar educația e numai prin cultură. Axiomă? Toți știu aceste adevăruri? Toți știm că omul, pornitul omului bun, de calitate, e o problemă genetică la fel de importantă ca  genetica și protecțiile în agricultură/agronomie? (Ar fi bine să înțelegem că e chiar un pic mai importantă decât motivele agrotehnice…) Ce mai cunoaștem toți, dar nu strică să le amintim? Că toate soluțiile se află în acest câmp tensionat, unde cei doi poli – cartea  și școala – declanșează starea de spirit favorabilă afirmării și devenirii personalităților tefere, pregătite pentru o viață reală, concretă, în care cei cu talentele și calitățile afirmate, dezvoltate, puse în valoare onorează și completează tagmaoamenilor potriviți la locul potrivit, categorie/componentă socială de toată eficiența, unica în stare să ne aducă în rând cu lumea ca lumea. Doar de aici pot proveni ceea ce ni se pare că nu ne prea ajung: oameni deștepți, pregătiți, culți, onești, echilibrați, între care și parlamentari, miniștri, primari, juriști, învățători, medici, ingineri, agronomi…

Dar e cazul să aducem pe perimetrul acestui câmp tensionat – favorabil educației, creației, devenirii, afirmării – și celelalte repere axiale, de care aduceam vorba mai sus, ca să nu lăsăm școala la statutul de unică instituție ducătoare de cruce, unică responsabilă pentru ceea ce se înțelege, la noi, că avem de făcut în probleme de educație și că acestea, aproape că exclusiv, revin școlii.

Familia, biblioteca, administrațiile de toate altitudinile (primăria, guvernul, legislativul), televiziunea, radioul, revistele, editurile ș. a. m. d. trebuie să ocrotească acest segment de stabilirea relației omului în devenire cu cartea.  Dacă se ratează plinătatea pe acest segment, pe celelalte recoltăm tot mai multă… poliție și tot mai multe mâini întinse a neputință și a pomeni europene.

Această înțelegere mă determină să răspund invitațiilor care-mi vin din două adrese dragi și importante – să mă întâlnesc în școlile care mă așteaptă și să vin la bibliotecile care mă cheamă. Despre școli/școală o să mai revin, aici însă  insist pe înțelegerile de dinainte de școală, de din afara școlii.

Despre colaborarea cu câteva biblioteci în proiecte cu bătaie lungă  vorbesc mai frecvent…

Al treilea an Biblioteca Națională organizează Festivalul Cărții și al Lecturii, implicând tot mai multe localități din afara Chișinăului. Festivalul își mai caută formula, dar element nuclear rămâne  cuartetul carte, autor, bibliotecar, cititor. Anul acesta geografia festivalieră se interferează cu cea a aplicării proiectului Novateca, proiect care a determinat echiparea a peste 60 de biblioteci  din 12 raioane, colaborând eficient cu autoritățile locale în efortul de reparație și modernizare a bibliotecile prinse în proiectul transfrontalier.

După ce am realizat, împreună cu sufletele dragi de la Biblioteca Națională pentru Copii Ion Creangă, un proiect de toată originalitatea în colaborare cu Academia Suedeză a Literaturii pentru Copii (proiect în care a fost inclusă și Casa Greierului), biblioteca vecină m-a rugat să traduc în română cele 17 argumente în favoarea lecturii emise de Academia Suedeză pentru micii cititori suedezi. Le-am tradus…

Dar Lidia Kulikovski m-a provocat la un proiect de carte în dialog, La ce bun lectura?, pentru care mi-a „poruncit” să emit niște considerente iuliene. În mai multe rânduri m-am dat pe mâna bibliotecarelor și uneori am ajuns la lucruri frumoase. De data aceasta considerentele provocate de Lidia Kulikovski mi-au ieșit 10 (titlul nu se numără, dar ce titlu frumos au considerentele mele): CARTE ȘI PÂINE DE LA IEPURE PENTRU COPILUL CE CREȘTE VĂZÂND CU OCHII LUI

1.Copilul se naște într-o bibliotecă și altfel nu crește decât citind. (O să mai reveniți la rândul acesta, că e de camerton și de înțeles tot mai altfel, dar…  hăăăt mai încolo…)

2. Biblioteca primordială e o minune împlinită din două contribuții genealogice, din  Toate ale Tatălui și din Totul Mamei. Mai urmează să înțelegem cât e de singur în biblioteca primordială, maternă, fătul în cele nouă luni și cum e comunicarea lui cu Mama și cu Cine îl mai așteaptă cu dragoste. Memento: așteptarea venirii lui, incontestabil, e foarte importantă pentru buna dezvoltare/acumulare/devenire a celui pornit să se nască Om. O anumită muzică îl deranjează pe Cel Nenăscut (încă) și atunci el dă semne (Mama le știe citi). Alteori se domolește la un anumit cântec al Mamei (cântec de leagăn Celui Nenăscut încă). Uneori Mama deslușește că Cel Nenăscut se sbenguie… E cetitul celor de lângă biblioteca primordială  a felului în care crește și devine Cel Care Vine.

3.Dacă nu vă grăbiți să înțelegeți imediat ce zic, s-o luăm un pic mai înainte de nașteri și – fiți de acord cu mine! – copilul  o citește cu mult înainte de a se naște (înainte de a trece din biblioteca primordialăîn a doua bibliotecă – esențială) pe  Mama, așa cum e ea. Recetiți afirmația și faceți-vă reper din ceea ce auziți în unele emisiuni deștepte despre cât de comunicant cu afara  e fătul cu câteva (chiar câte?) luni înainte de a se naște, de a ieși afară.

4. Pregătiți-vă să percepeți afara ca pe o matrioșcă  rusească, dar inversată.

5. Biblioteca esențială e micul și rotundul univers, unde Nou Venitul își edifică Sinele – devine Om. Citește modelele arhetipale de Viață Omenească, oferite de Mama cu Tata, care au nevoie în relația lor de Cuvinte (de dorit frumoase, pline), de Hrană (de dorit sănătoasă), de Dragoste (de dorit la tot pasul, în toate cuvintele și faptele), de Credință, de Optimism, de Carte, de Cântec, de alți oameni, de Altceva încă, care se așteaptă prin enigmatica ușă, prin care Tata se duce și prin care vine nu numai cu Pâinică de la Iepure, dar și cu… ce Altceva? Toate cele importante pentru Mama și Tata devin reperele Sinelui pentru Omul ce crește văzând cu ochii lui. Cei de lângă Mama și Tata, frații și surorile mai mari, rudele micuțului, vecinii fortifică și amplifică perceperea Lumii Omenești de către Noul Venit.

6. Ajuns în prima lui afară,  copilul îl citește, cu totul altfel, pe Tata, care e de lângă Mama, dar care pleacă și vine, deschizând și închizând  Ușa comunicantă dintre biblioteca esențială, unde crește copilul văzând/citind cu ochii, și biblioteca misterioasă, a doua afara,  unde se duce și de unde vine Tata cu Pâinică de la Iepure, dar și cu o Carte, în care e adusă/ascunsă Pâinica. Realizați ce ambalaj frumos pentru Pâinea de la Iepure poate deveni Cartea!

7. Pâinica de la Iepure  e un noroc pe noi – procedeu etnopedagogic  esențial pentru Omul pornit să crească, să devină. Se vorbește de principiile educației nipone, evreiești, care nu admit – până la vârsta de 5 ani a copilului – dezastruosul NU SE POATE! În acest context  e de înțeles, cu multă îngrijorare, marele pericol:  ajungerea  Mamei în personajul NU SE POATE  e cel mai frecvent pericol, în măsura în care delimitarea Binelui și a Răului are nevoie de instrumente eficiente, care însă nu ar frâna ori afecta lucrarea cheiței de aur a Cunoașterii – curiozitatea inepuizabilă (spre deosebire de rezistența și pregătirea părinților) a Copilului care crește văzând cu ochii lui.

8. Vederea/cetitul lumii casei în primii ani de viață a copilului, apoi vederea/cetitul lumii cât se vede  de către orice om în toți anii omenești de viață au același mecanism al Cunoașterii.

9. Trecerea Cetitului Esențial al lumii din jurul Eului/Sinelui Copilului, pornit să devină Om Teafăr, la Cetitul lumii/lumilor din cărți trebuie să fie înrudită cu enigmatica ușă de plecare-venire a Tatălui  după/cu mesaje esențiale din partea Iepurelui. Cartea pentru Copil chiar trebuie să fie din această lume, unde altfel e creșterea, cunoașterea. În primii 5 ani de viață copilul ajunge Om împlinit, Om în toată firea (ce cuvânt!) și e important ca în acești ani Omul se devină dependent de repere frumoase, bune, sănătoase. Dacă în relația Mamei și a Tatălui își va avea locul ei cartea bună, dacă din cărțile bune destinate copiilor i se va citi copilului poezii la timpul poeziilor pe post de copăcel, copăcel!  la însușirea vorbirii frumoase, povești înainte de somnul cu vise, nerăbdarea copilului de a ajunge să comunice direct cu cărțile enigmatice din Regatul Iepurelui poate  fi pronosticată cu certitudine. Aici, acum, la această vârstă Omul ajunge dependent de lucruri și activități frumoase, sănătoase, utile…  

10 . Aidoma ușii enigmatice comunicante între universul acasei  și afara, cartea înlesnește comunicarea cu lumile și personajele, și înțelegerile din cărțile îndrăgite cu lumea și personajele, și problemele din imediata noastră realitate… Ca să ne menținem în lumea de mai aproape de sensibilitatea coplilului, aș aminti de Bim, ureche neagră, câinele din cartea lui Gavriil Troepolschi, pe care am citit-o și  am plâns (și în singurătate, și cu copiii mei) soarta sărmanului câine, trecător/cititor de la om la om – în căutarea omului om… Pentru câți câini din preajma noastră avem ochi de deslușit cumpenele prin care au trecut până să ajungă maidanezi?… În copilărie m-a cutremurat cartea Prinț și cerșetor  de Marc Twain, intrigându-mă cu acest joc al sorții, care lesne îți poate da alt rol  – după împrejurări, întâmplări. Cât de atent ni se oprește privirea pe sărmanii cu mâna întinsă? Că pe aici e Aproapele biblic, Aproapele, pe care să ajungem să-l iubim ca pe noi înșine! Cartea îți oferă din când în când o oglindă limpede, care te arată – nu cât de frumos ești! – cât de adevărată ți-i fața, cât de adevărat ești. Dar, ca să ți se întâmple asemenea revelații, trebuie să-ți faci cartea o vecinătate mereu căutată, o obișnuință cotidiană, o relație necesară ca apa, aerul, lumina, căldura, prietenia.

Știu, simt că trebuie să aduc aici și cele 17 argumente academice suedeze și n-o întind cu preambula – că am zis-o deja.

DE CE  ne trebuiesc cărţile pentru copii

17 motive care le justifică existenţa

 Academia Suedeză a Literaturii pentru Copii

 

1.Cartea ne îmbogăţeşte vorbirea şi ne dezvoltă vocabularul. Ea ne ajută să ne exprimăm şi ne înlesneşte înţelegerea a ceea ce scriu sau spun alte persoane.

Şaptesprezece motive? Ba cred că sunt cu mult mai multe. De exemplu, între filele cărţilor poţi usca petale de flori…

 

2.Cărţile ne dezvoltă gândirea. Ele ne oferă noi concepţii şi idei asupra lumii, ne lărgesc orizonturile.

Acest purcel nu-i decât vocea conştiinţei noastre!

 

3.Cărţile ne stimulează imaginaţia şi ne învaţă să gândim în imagini.

4.Din cărţi aflăm despre alte ţări şi despre alte moduri de viaţă, despre natură, tehnologie, istorie şi, de fapt, despre toate cele în lume, despre tot ce ne interesează!

5.Cărţile ne educă emoţiile, din ele învăţăm compasiunea. Făcând lecturi, învăţăm să fim înţelegători cu cei din jurul nostru.

6.Cărţile ne dau tărie şi inspiraţie. Ele ne captivează şi ne amuză, ne fac să râdem şi să plângem, ne reconfortează şi ne arată ieşiri din impas.

7.Cărţile ne pun în faţă întrebări asupra cărora merită să medităm.

8.Cărţile ne disciplinează, ne înalţă moralitatea. Din  ele învăţăm ce este corect şi ce este greşit, ce este bine şi ce este rău.

9.Cărţile ne explică realitatea şi ne ajută să înţelegem relaţiile dintre obiecte şi fenomene.

10.Din cărţi aflăm că nu toate întrebările presupun răspunsuri univoce: aceeaşi situaţie poate fi privită din diferite puncte de vedere. Cărţile ne ajută să găsim căi nonviolente de soluţionare a problemelor.

11.Cărţile sunt o cale de autocunoaştere. Din cărţi învăţăm demnitatea şi încrederea în noi, aflăm dacă alţi oameni gândesc şi reacţionează la fel ca noi.

Dar fetiţa aceasta îmi seamănă leit!

 

12.Cărţile ne ajută să-i înţelegem pe alţii. Atunci când citim lucrări scrise de autori aparţinând altor timpuri şi altor culturi, devenim mai toleranţi, ne eliberăm de complexe şi prejudecăţi.

13.Cărţile ne pot îndulci singurătatea. Ele ne pot însoţi cu uşurinţă oriunde. Le putem împrumuta de la bibliotecă şi nu avem nevoie de curent electric pentru a le citi.

14.Cărţile fac parte din moştenirea culturală. Ele sunt liantul dintre persoane şi generaţii într-un spaţiu cultural comun.

Ea este leit Peppi Cioraplung!

 15.O carte bună pentru copii poate fi citită în glas, atât spre deliciul  celor

mici, cât şi al adulţilor. Cărţile pot pot consolida legătura între

generaţii.

16.Cartea pentru copii este primul nostru contact cu literatura, o lume fără de sfârşit, care ne însoţeşte întreaga viaţă. Iată de ce e atât de important ca acest prim contact să fie reuşit şi să ne demonstreze toate beneficiile pe care le aduc cărţile bune.

17. Cărţile pentru copii îmbogăţesc patrimoniul cultural al ţării şi contribuie la dezvoltarea economiei ţării. Ele creează mai multe locuri de lucru: pentru autori, pictori, traducători, editori, graficieni, designeri, tipografi, critici, vânzători, bibliotecari… Cărţile pentru copii sunt un important articol de export, care aduce bani şi creează imaginea pozitivă a ţării în străinătate.

Prin cărţi trăiesc mai multe vieţi, rămânând eu însumi. C.S.Lewis

În cărţi găsesc chipuri care îmi nutresc imaginaţia. Aidan Chambers

Cartea este o livadă care încape într-un buzunar. Proverb arab

Scriu pentru copii, deoarece ei nu aşteaptă de la mine să salvez omenirea. Aşa mici cum sunt, ei cunosc limitele umane ale dragului lor scriitor. Doar adulţii îşi pot face asemenea iluzii copilăreşti. Isaac Singer.

Cartea ilustrată pentru copii are trei funcţii fundamentale: conexiunea cu imaginea – funcţia estetică, conexiunea cu literatura, conexiunea cu părinţii. Aceasta de la urmă mi se pare cea mai importantă.Max Lundgren .

Motivele carte, școală, învățător, învățătură  le dezghioc în diferite limbaje – depinde de auditoriu și de provocări. O provocare  de la alma mater – Universitatea Alecu Russo  din Bălți nu are imn! – m-a determinat să  revin la motive și iată ce variante mi-ai ieșit (le pun în fruntea celorlalte poezii  la temă, pe care le anexez mai la vale).

Imnul russoiștilor

Cale deschisă – vine intrebarea

spre cărturarul care o așteaptă

și cărțile se-aleg în frematare,

și ce frumos răspunsul se deșteaptă!

Lucoarea pe aice ne răsare

pornită, împlinită, să se-mpartă

și să deștepte firi întrebătoare,

și cartea s-o deschidă ca pe-o poartă.

Din carte-n carte treptele se trec.

Din carte-n carte cresc învățătorii,

căutatorii Marelui Întreg –

semănătorii, împărțitorii…

[Cale deschisă - scoală-n orice zi...

Carte deschisă – lecția-i eternă...

Lucoarea de aici va izvorâ

cu grijă pentru matricea maternă.]

Vrem la Universitate

Cartea- carte-n orice parte

face parte pân departe

și împarte întrebări

și  sublime desteptări.

De la Bălți drumuri de cărți

leagă părțile în hărți

luminate, întrebate:

-         Vrem la Universitate!

Porți deschise-n cărți deschise,

împlinirile de vise,

adunare, împărțire –

cărturari în devenire.

De la Bălți drumuri de cărți

leagă părțile în hărți

luminate, întrebate:

-         Vrem la Universitate!

Adunare, împărțire,

împletire, despletire,

armonii, polifonii –

cărturari noi mii și mii.

De la Bălți drumuri de cărți

leagă părțile în hărți

luminate, întrebate:

-         Vrem la Universitate!

Plinul urcușului spre deșertăciune deslușită

Nu-i recomandați copilului care deprinde

citirea  cărții cu litere mășcate și silabe priporoase

ducând spre cuvinte înrudite cu lucruri

de privit și de văzut,

nu-i sugerați să-și facă mobil și reper din vederea ochiului

plin de pustietatea orizonturilor

blocate de draperii bogate și de rafturile înalte

și tixite cu foarte multe cărți foarte bune și foarte diferite

din foarte multele și diferitele școli

întâmplate la tot pasul, inclusiv și prin instituțiile

vorbite de rău în clasele  primare,

unde binele și răul se  conturează  în culori mai apăsate,

încă nu-i sugerați copilului care învață citirea că la urma urmei

toate-s în van,

toate-s ca la început,

când prin cuvânt întredeschidem o carte

și e mult până să înțelegem că poartă e

de intrare în altă carte,

iar aceasta are mai multe porți,

prin care bibliotecile se  deslușesc mai multe

și lumea-i atât de deșteaptă – atâtea cărți deștepte!…

Iar oameni deștepți în trecut s-au trecut

și nu au  ocrotit ochiul de invazia deșertului,

ochiul protejat de mii de ochelari

cu rame de aur, de platină,

de mii de paznici, de sute de sfetnici

cărunți și foarte cărunți,

unii atât de cărunți,

încât căruntețea  bate în verde

și răzbește neostenit

din timpuri așezate

în straturi geologice

lesne de citit pentru cine întreabă…

Nu-i sugerați copilului

care nu a mai obosit de întrebări

să nu mai aștepte răspunsuri

și să nu le caute –

la timpul când leagă silabele priporoase

în cuvinte aparent cunoscute –

în paginile Ecleziastului,

îndeosebi la refrenul

deșertăciunilor…

……………………………..

Fericiți ajunșii pe scările inevitabile

ale suiș-coborâșurilor

să ajungă la timp să deslușească

deșertăciunea deșertăciunilor

și să constate că le-a plăcut viața,

inclusiv gluma cu vederea aceasta…

Carte eternă de recetire

Eu mi-s cartea ce-o citesc

zi de zi

și n-o gătesc,

iar în carte

dau de moarte

mai la paginile toate…

Unde paginile-s goale,

moartea e pe altă vale –

încă nu-mi dă rotocoale.

Unde paginile-s pline

de suspine și de bine,

moartea e în drum spre mine.

Vezi cum vine?

Căile CĂRȚII

Cărțile se duc la școală.

Cărților le place școala –

se grăbesc la întâlnire,

la tot felul de citire.

Cărțile se vor în brațe.

Cărților le place-n brațe.

Cine duce-n mâini o carte

e un om și jumătate!

Orice carte ce așteaptă?

Ia ghicește: ce așteaptă? –

S-o citească cititorul,

s-o întrebe-ntrebătorul.

Cartea are mici probleme

și-ntr-un fel ciudat se teme,

între foi când i se pun

frunze de salcâm, de-alun…

Frunza te ajută când

dai în carte peste-un gând

și-l însemni, ca să-l găsești

până-n alte gânduri crești.

-         Foi și frunze, verișoare,

ia răspundeți la-ntrebare:

ce știți despre rădăcină?

Că din ea aveți lumină…

-         Cărțile-s cu rădăcini

și cu muguri – de gând plini.

-         Mugurii, când se desfac,

ce arată și ce fac?

-         Flori și frunze fac, și poame,

gustate de tați, de mame,

de buneii ce păzesc

cărțile cum se-ntâlnesc

tot cu lume cititoare,

tot cu lume-ntrebătoare,

da-ntrebarea este una:

unde-i altă carte bună?

 

 

Venirea  la școala de întrebări

Salbe-salbe, râulețe,

pâlcuri-pâlcuri de copii

vin la școală să învețe

întrebări și bucurii.

Cine-ntreabă n-are vină.

Cât mai multe întrebări

te conduc, îți fac lumină

peste mări spre alte țări.

Te învață-nvățătoarea

claselor de căpătâi

zi de zi LECȚIA MARE:

cum să scrii și cum să fii.

-         Scrie clar și fii de treabă,

pui de om, ajuns la carte,

cine știe ce întreabă,

și-a răspuns pe jumătate.

Școala are ușă largă,

trece pragul cine vine

către lecția cea dragă:

scrie clar și fii ca tine.

…………………………….

Când revii apoi acasă

de la școală zi de zi,

care-i nota mai aleasă

pentru munca ta, ia zi!

Note dulci, note gustoase

aburesc în farfurie

într-o lecție de-acasă –

cine nu ar vrea s-o știe?

Norocos mai ești să fii

așteptat astfel să crești!…

…Eu cunosc și alți copii,

dar…  îmi place cum zâmbești…

Focu-ți place?

Școala are multe geamuri,

dar mai mulți învățători!

Din tot geamul se văd ramuri,

iar în ram – frunze și flori.

Omul, când a vrut să fie

om, a coborât din pom,

iar apoi a vrut să știe

de ce-a vrut să fie om?

Școala are multe geamuri,

dar mai mulți întrebători.

Vin copiii neamuri-neamuri,

căutând învățători –

să le-ajute, să-i îndrume

către cărți și părți, și hărți,

unde lumea de pe lume

se adună din bucăți.

Școala are multe geamuri,

multe lecții de trecut,

iar din geamuri se văd ramuri

unde-am fost la început.

Mai cobori? Mai urci? Alege –

sunt atâtea căi de-ales.

Unde-ajungi, să poți culege

ce-ai crezut că-ai înțeles.

…Focu-ți place?  Asta-ți place?

Dai foc manualelor?…

……………………………………………..

…Ce frumos mai sunt copacii-n

lumea animalelor.

Partea mai miezoasă – cartea

Întâlnirea mea cu cartea

este partea

vieții mele – mai miezoasă.

Nu am zi fără  citire,

fără splendida-ntâlnire.

Altă lume fila-întoarsă.

Cartea e ca o fereastră-n

viața noastră:

să vedem și alte vieți.

Vezi cum trece,

vezi cum vine

altă lume către tine…

Altfel lumea n-o înveți.

E-al luminii omul teafăr.

Pe sub soare, sub luceafăr

la-mplinire crucea-și duce.

E un drum fără hodină

din lumină spre lumină –

rând de carte drumul crucii.

Cartea cărților deschisă-i

la o pagină nescrisă –

viața ta la jumătate.

Cum o scrii? Ce fel de urme

înțelegi să lași pe lume?

Drumul tău – un rând de carte.

 

Gânduri între cărţi luminoase

 

Cartea-i bună când adună…

Cartea bună gând adună…

Cartea bună  lume-adună

(lume bună îm-pre-u-nă!)…

Dacă-adună, dacă-i bună,

cartea bună se împarte,

se împarte, face parte

şi aici, şi mai departe

(de aici până departe!)

din ce are bun o carte,

dacă-i bună, dacă-adună…

O lumină nu dezbină?…

De lumină se anină

rătăcitul cel prin tină

şi se-nalţă spre lumină –

când lumina e senină,

când lumina nu dezbină,

când lumina-i din lumină,

când lumina-i spre lumină…

   VASILE  ROMANCIUC

CÂTEVA LUCRURI ŞTIUTE

DESPRECARTE ŞICĂRŢI

Dragii mei copii deştepţi,

Înţelegeţi bine, foarte:

Una este să ai cărţi,

Alta este să ai carte.

Însă, pe de altă parte,

Dragii mei copii deştepţi,

Cine vrea să aibă carte

Trece mai întâi prin cărţi.

                                               

O FURNICĂ

ÎN BIBLIOTECĂ

Poetului Ion Hadârcă

 Cum o fi ajuns, pe ce potecă?

O furnică… în bibliotecă!

O vezi? Fuga-fuga-fuguliţa –

Unde se grăbeşte ştrengăriţa?

Iat-o, iat-o şi, deodată, nu-i

Nicăieri făptura nimănui.

Dar, sunt sigur, nu e prea departe –

E pe-aici, pe undeva-ntr-o carte…

Şi cuvântu-n care s-a ascuns,

Acum, are-o literă în plus…

L-aş descoperi cu interes –

O fi căpătat alt înţeles…

Aş putea să cred – ce caz bizar! –

Că e o greşeală de tipar…

Vezi, aici micuţa călătoare

Se preface-ntr-o problemă mare.

De ce? Păi, te-ntrb… la o adică,

Ştii cum se citeşte o furnică?

Dar… furnica cea misterioasă

N-o fi oare-aici la ea acasă?

Îţi imaginezi, din filă-n filă,

Cum se plimbă-o literă mobilă

Şi cum taina ei, de n-o dezlegi,

Schimbă faţa unei cărţi întregi?

…Iar biblioteca celor mici

Este, zilnic, plină de „furnici”…

Uite, un copil care citeşte –

Nu-i o furnicuţă ce munceşte?